22.03.2020

LECȚII. PROFESORII


Irina abia intrase în clasa a V-a. Era ceva neobișnuit, fiecare materie era predată de alt profesor, iar rolul de ”mama de la școală”, adică de diriginte, aparținea profesoarei de matematică.
La mai toate materiile erau profesoare femei, majoritatea în vârstă. Cele mai tinere erau diriginta și profesoara de botanică; nu și cele mai blânde, însă. Cele mai apropiate păreau profesoara de limba română, care era totuși de o exigență necruțătoare, cea de educație fizică și cea de lucru manual.
Într-o zi, Irina și colegii ei au avut o mare surpriză. La prima oră au amuțit cu toții când pe ușă a intrat un uriaș, silit să aplece capul, cu păr ușor încărunțit, ca să nu se lovească de pragul de sus. A salutat și s-a prezentat. Era Mircea Sântimbreanu, profesor de istorie și scriitor. Pe cât de mare era, pe atât de bun era. Nu ridica glasul niciodată și nici nu ar fi avut de ce. Atunci când asculta elevii la lecție, erau atât de dornici să răspundă bine și să nu se facă de râs în fața lui, încât nu se mai gândeau la nimic altceva. Când preda, erau atât de vrăjiți de felul lui de a vorbi, încât abia răsuflau și tresăreau nemulțumiți când suna de recreație. El le-a făcut cunoștință cu testele-grilă, într-o vreme în care absolut toți profesorii dădeau ”lucrări de control” cu un anumit subiect. Avea să se reîntâlnească cu acest tip modern de verificare a cunoștințelor abia după 20 de ani, când ea însăși avea să-l aplice ca profesor.
În clasa a VI-a, însă, profesorul Mircea Sântimbreanu a plecat și i-a luat locul un profesor cu totul diferit care a transformat istoria în sperietoare pentru copii.
Irina a fost o elevă foarte bună, premiantă până în clasa a VIII-a. Era însă prea sensibilă la personalitatea profesorilor. La examenul de absolvire a opt clase, a luat nota 10 la română, matematică și geografia României. La istorie examinator a fost profesorul ei de istorie. S-a blocat din clipa în care l-a văzut, cu zâmbetul lui permanent de superioritate și, în același timp, de dispreț față de elevul aflat înaintea sa. A luat biletul, l-a citit, dar în cap avea doar o mare pagină albă. Nu a putut să își adune mințile și să își revină. A început să plângă cu disperare. Membrii comisiei au încurajat-o, i-au pus întrebări ajutătoare și, cu greu, a luat nota de trecere. A fost o lecție pentru mai târziu. Niciodată nu a băgat spaima în elevii ei și a explicat în așa fel încât să înțeleagă și cel mai greoi dintre ei. Și niciodată nu a râs de copii, indiferent de cât de mari greșeli au făcut.
Când a intrat la liceu, fata a avut alte surprize neplăcute. Dirigintă în clasa a IX-a i-a fost o profesoară de fizică, rece și rea cu elevii, care socotea că ei ar fi trebuit să știe din școala generală tot ce le preda ea. (Dar despre diriginți într-o altă poveste!) La fel a fost profesorul de matematică, faimos creator de probleme și colaborator la reviste cunoscute de matematică, dar slab pedagog. A scăpat de ei într-a zecea, dar răul fusese făcut. În anul acela nu i-au mai plăcut deloc cele două discipline și a învățat la ele doar cât să treacă.
Cu totul altfel au stat lucrurile la biologie și chimie. Biologia îi plăcuse din gimnaziu și acum îi plăcea tot atât de mult. De fapt, de mică iubise plantele și animalele, îngrijise de florile de la fereastră și de toate pisicile întâlnite în cale. Profesoara de biologie din liceu era o femeie deosebită, blândă, cu voce moale, se impunea  doar cu zâmbetul ei și cu noianul de cunoștințe interesante prezentate elevilor.
Profesoara de chimie îi păruse dură la început. O femeie înaltă, trupeșă, cu o ținută regească, impecabil îmbrăcată întotdeauna. Zâmbea foarte rar, deși în ochii ei căprui, aproape negri licărea adesea amuzamentul. Vorbea foarte clar și explica perfect. Ținea la notițe complete și ordonate, cum era și schema scrisă de ea pe tablă. În curând, nimeni nu a mai folosit manualul de chimie. Patru ani la rând elevii au predat manualele ca și noi. Caietele de notițe,  păstrate cu sfințenie, Irinei i-au fost de folos și în facultate.
La prima teză la chimie, fata avusese o experiență de neuitat. La început, profesoara le-a spus să nu mai sufle o vorbă din clipa în care începe să dea subiectele. Câte trei subiecte, pe numere, astfel încât colegii de bancă să nu aibă aceleași subiecte. Profesoara scria pe tablă subiectele și Irina nu a văzut bine un cuvânt. A întrebat-o pe colega de bancă ce scrie acolo. Profesoara a auzit-o, a văzut-o și a poftit-o afară.
Irina a ieșit și a rămas lângă ușa clasei toată ora. A plâns tot timpul, înăbușit, ca să nu se audă cumva în clasă. Când a sunat și profesoara a ieșit, fata s-a ținut după ea ca un cățel, explicând ce se întâmplase și cerându-și scuze. Profesoara nu i-a spus decât că trebuia să o întrebe pe ea, nu pe colegă. Luându-și inima în dinți, Irina a întrebat când va da și ea teză. Profesoara i-a spus să învețe toate lecțiile din acel trimestru, să aibă mereu la ea caietul de teză și va da teza când îi va spune ea.
Irina a învățat nebunește la chimie, a repetat materia trimestrului pentru fieare oră, de teamă să nu fie luată prin surprindere. 
Într-o zi, profesoara a cerut să fie eliberate băncile întâi și a doua de pe rândul din mijloc, a chemat-o pe Irina în prima bancă cu caietul de teză și i-a spus subiectele. Fata a răspuns perfect, dar, când a predat caietul, s-a gândit că profesoara nu va fi dreaptă și îi va da o notă mai mică decât ar fi meritat. Nu a fost așa. În următoarea oră de chimie, profesoara i-a dat caietul de teză notat. Nu avusese nicio greșeală și primise nota 10. De atunci Irina a iubit chimia și profesoara și a învățat de drag. Nu a uitat nici această lecție, primită pe drept, și a fost, la rândul ei, exigentă dar și corectă cu elevii ei. 
********
Sursa foto

10 comentarii:

  1. Ce amintiri! M-am emotionat, cumva. Si este minunat ca ti le aduci aminte in felul acesta perfect!
    Sper sa le aduni intr-o carte, ca povestesti tare frumos!
    O duminica placuta, Zina draga! Si numai bine sa fie la voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am ambiții atât de mari, deși mi-aș dori, recunosc. :) Mă bucur că aceste amintiri trezesc interesul și sper să reușesc să scriu cât mai multe, am memoria doldora. ☺

      Sănătate și numai bine, dragă Suzana!

      Ștergere
  2. Cat de mult pot influenta profesorii viitorul unor copii!
    Profa noastra de biologie nu a fost una care sa se apropie de noi, dar stia materie - mie, insa, nu-mi intra in cap asa ca... de obicei copiam la lucrarile de control. :) Intr-o zi m-a prins si mi-a dat nota 3... Pentru ca nu mi-ar fi iesit media 5 am tocit de mi-au sarit capacele! Am primit la teza nota 8 (daca imi amintesc bine) si profa m-a laudat! :)) Si-acum imi bantuie in cap cilii si bacilii! Abia dupa ce am terminat liceul a inceput sa ma atraga biologia cu adevarat.

    Iti doresc sa ai o duminica frumoasa, Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi bine, Diana, tocmai la biologie... :))

      Seară frumoasă, draga mea!

      Ștergere
  3. Teză separată - discriminare. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. da, anii de scoala ne marcheaza pe toti si au mare importanta in dezvoltarea noastra ca individ. Frumoase amintiri ai descris tu aici, prin Irina. Deosebite descrieri ale profesorilor.
    Ganduri bune transmit inapoi, Zina draga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am și amintiri mai puțin frumoase, vin și ele...

      Sănătate și numai bine, dragă Carmen!

      Ștergere
  5. Parca o vad pe profesoara de chimie organizand o teza ireprosabila...
    Ma gandesc des la viata de dascal. Zic dascal, deoarece pana in clasa a VIII-a tata incerca sa ma convinga sa devin dupa liceu invatator. Modelul care trebuia sa ma mobilizeze era invatatorul de la scoala din Tiganie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă o vezi, înseamnă că am reușit ce am dorit. Mulțumesc!

      Ștergere

Mulțumesc pentru vizite și comentarii !